4 Februarie 1907 – 17 Noiembrie 1976

S-a născut în Bucureşti, ca fiu al inginerului Teodor Săvulescu.

A absolvit Liceul «Gheorghe Lazăr» din Bucureşti, în anul 1925, şi, după stagiul militar, urmează cursurile de arhitectură la «Beaux Arts» Paris. Ar fi putut să studieze la Şcoala de arhitectură din Bucureşti, unde unchiul său arhitectul Paul Smărăndescu era profesor, dar nu a vrut să creadă că se bucură de protecţie.

Diplomat al guvernului francez în 1933, se întoarce în ţară şi este angajat la C.F.R., unde îşi desfăşoară neîntrerupt activitatea până în anul 1969, cînd este pensionat pentru limită de vîrstă.

Ca arhitect la C.F.R. colaborează la proiectarea Palatului C.F.R. şi la realizarea a numeroase clădiri de serviciu, printre care magazia de mesagerii a Gării de Nord, cabine de centralizare, etc.

În 1937, colaborează cu acad. prof. Duiliu Marcu la proiectarea pavilionului românesc de la Expoziţia internaţională din Paris, de execuţia în regie a căruia se ocupă şi care a primit medalia de bronz.

Participă la organizarea «Ceferiadei» din 1939.

Lucrarea sa cea mai reprezentativă este Gara de călători din Constanţa, pentru care a fost distins cu «Premiul de Stat» în anul 1964. Este, de asemenea, coautor al proiectului Gării de călători din Braşov, împreună cu arhitectul Florin Ionescu.

În 1962, este invitat de guvernul R.P. Bulgaria la concursul pentru Gara din Sofia – unde primeşte o menţiune.

De activitatea arhitectului Teonicu Săvulescu, se leagă introducerea la C.F.R. a concepţiei moderne de proiectare a marilor gări de călători.

Proiectele sale se remarcă prin originalitatea volumetriilor, utilizarea noilor materiale de construcţii cu realizarea unor mari economii şi prin studierea atent urmărită pînă la cel mai mic detaliu. În afara activităţii desfăşurate în cei 35 de ani la C.F.R., a întocmit proiecte care i-au relevat disponibilităţi creatoare şi în alte direcţii: trei hoteluri la Eforie Nord, un hotel la Sinaia, pavilionul de ape de la Olăneşti-Vîlcea, exemplu de originală rezolvare în beton şi sticlă.

După pensionare, şi-a continuat activitatea în organizarea Muzeului Căilor Ferate, făcînd parte din comisia pentru achiziţionarea valoroaselor exponate ale acestei instituţii, a cărei ideală amplasare o vedea, împreună cu arhitectul Paul Emil Miclescu, în clădirea Gării Filaret, monument istoric.

A făcut parte din comitetul de conducere a Uniunii Arhitecţilor.

O boală nemiloasă l-a smuls din mijlocul nostru, dar amintirea lui se va păstra neştearsă pentru toţi cei ce l-am cunoscut şi preţuit.

Ing. GRIGORE MITRAN