Poveste cu ursii Sinaii

Vendredi 7 août 2009 5 07 /08 /2009 15:55

As fi vrut sa am mai mult timp decât am în momentul acesta dar...
Intors acasa de la Sfântul Ilie nu pot sa nu împartasesc emotia copilareasca pe care mi-a provocat-o familia de ursi pe care am întâlnit-o coborând din telecabina la Cota 1400 la Sinaia...

Ursul face parte din peisajul urban al Sinàii...
De treizeci de ani nu mai urcasem la Cota 1400, cred ca vara nu mai urcasem din copilarie...

Acum ma interesa imaginea aeriana a santierelor colosale care sufoca Vilele traditionale ale orasului de pe Furnica...
Dar ajuns sus, întalnirea cu familia Ursul, o ursoaica cu doi pui, m-a facut sa ma intorc în anii tineretii mele cand bântuiam muntii si când am cunoscut ursul de aproape...

Deasupra constructiilor care cresc fara nici o noima... nu mai ramâne decât... URSUL.

De la înaltimea telecabinei vedem disproportia lucrurilor marunte... Acoperisul de tigla al Vilei Arhitectului Paul SMARANDESCU, zisà Vilà Vânàtori (1915) este la stanga între brazi... în prim plan este "victoria unei triste incompetente fàrà noimà", care poate duce Sinaia în anonimat... si care sigur o va "scàpa" de ursi, de istorie, de arhitecturà, de amintiri, de urbanism si de TURISTI... càci fara FARMEC, Perla Carpatilor va deveni o margea oarecare, într-o tarà fàrà istorie si fàrà hream, o tristà copie fàrà personalitate a unei statiuni fàrà nume.

P.S. Aceste neputinte constructive si'ar fi gasit bine locul la Cota 2000... în ceatà.